„Minciuna are picioare scurte”
Dar oare cât de scurte?
Îl mai ţineţi minte pe Pinocchio, băieţelul din lemn? Într-un mod foarte hazliu am învăţat de mici să nu minţim. Cu timpul, am realizat că minciuna de multe ori e mai prezentă în vieţile noastre decât adevărul.
„De luni merg la sală” „Sunt bine” „Nu te supăra, glumeam doar” „Anul acesta voi realiza tot ce îmi propun” „Voi învăţa din timp pentru examen”
Minţim. Ăsta e adevărul. Ciudat cum o facem chiar fără să ne dăm seama. Am enumerat câteva dintre minciunile pe care le spunem adesea. Nu v-aţi fi gândit că şi voi minţiţi, nu?
MINCIUNA ne sperie, o vedem ca pe un lucru rău. Şi chiar este, însă probabil fiecare dintre noi susţine sus şi tare „Eu nu mint!”.
Pe de o parte aşa este, noi nu minţim… cu rea voinţă.
„Minciuna este cea mai simplă formă de autoapărare”
– Alfred Adler
Asta facem: ne folosim de minciună pentru a ne apăra. Suntem oameni şi suntem vulnerabili. Ne e frică de adevăr şi poate de aceea ne agăţăm de ce putem pentru a ne simţi comfortabil în pielea noastră.
Pe de altă parte da, există şi minciuni rele. Minciuni spuse din răutate, din invidie, din disperare. Acelea sunt minciunile de care fugim de fapt, pe care le vedem ca minciuni. Restul.. le considerăm inofensive.
Inofensive sau nu… Cum ne afectează ele?
Miercuri, 21 martie, vom afla totul despre Minciunile pe care le spunem. Psiholog şi psihoterapeut, Diana Botezan ne va explica unul dintre motivele principale pentru care oamenii mint. Alături de Diana şi speakerii care au acceptat provocarea noastră, vom descoperi adevărul din spatele minciunilor.
Înscrie-te AICI!
