Sunt dus cu pluta şi cu acea plută te iubesc!
Poveştile de viaţă autentice se făuresc,
Ele nu se pot nega fiindcă se trăiesc,
Aşa că ar fi bine să nu ţinem umbră pământului degeaba.
Viaţa este un amestec de dulce şi amar, dar familia face ca acest amestec să fie presărat cu iubire şi sprijin. Sângele apă nu se face, chiar dacă avem momente când suntem supăraţi pe cei din familie, pentru că nu ne înţeleg visurile sau văd lucrurile foarte diferit decât noi. Îmi vin acum în minte versurile unei melodii de-a lui Joe Cocker:
“Every generation has its way,
A need to disobey…
It’s in your destiny,
A need to disagree…”
După această introducere şi un mic periplu personal, vreau să vă prezint o sinteză a evenimentului 5MS de aseară.
Eu lipsisem de la evenimentul anterior şi parcă îmi era dor de atmosfera de acolo. Chiar dacă am fost puţin răcit asta nu m-a împiedicat în a participa. Poveştile de viaţă prezentate sunt, de fiecare dată, de mare calitate şi autenticitate. De asemenea, mai prinzi şi câteva idei interesante. De exemplu, moderatorul ne-a mai recomandat o carte: “Arta de a iubi”, de Don Miguel Ruiz.
Este de apreciat curajul fiecărui vorbitor de pe scena 5MS, iar asta s-a văzut şi ieri când au fost două premieri: cea mai tânără vorbitoare, o elevă de 16 ani, dar şi un discurs care a avut doi vorbitori, frate şi soră, cu o poveste foarte emoţionantă.
Zece persoane au păşit în faţă aseară, cu diferite discursuri bazate pe poveştile lor de viaţă, dar tema a fost aceeaşi: Preţuieşte-ţi Familia. Fiecare a venit cu propria definiţie a familiei, una mai diferită ca cealaltă.
La fiecare ediţie, curajul de a ieşi dintr-o stare de inhibare este o sursă de inspiraţie pentru oricine care vrea să împărtăşească din mesajele valoroase de viaţă pe care le are. De aceea, 5MS este o mare familie care îţi acordă încredere şi sprijin. Chiar dacă devii, pentru 5 minute, mai vulnerabil decât în mod normal, înveţi la foc automat despre vorbitul în public şi trăieşti emoţii pline de energie pozitivă.
Un alt lucru ce m-a impresionat aseară a fost faptul că, dacă vrem să ajutăm un membru al familiei să se schimbe, este bine să îi arătăm că este o altă cale, dar să-l lăsăm pe el să decidă. Convingerile noastre se poate să nu semene cu ale lor, de aici reieşind nevoia de spaţiu pentru a lua o decizie.
Continuând pe aceeaşi notă, Ovidiu Oltean ne-a mai lansat o idee interesantă. Oare nu cumva părinţii noştri sunt perfecţi aşa cum sunt, deoarece chiar noi, înainte să venim pe lume, i-am ales pe ei să ne creeze experienţele bune şi rele prin care să devenim cine trebuie să fim? Priviţi-o cu scepticism, desigur.
Alte idei şi poveşti care mi-au atras atenţia au fost următoarele:
- Nu te lăsa niciodată demotivat de nimeni. Luptă mereu pentru ce-ţi doreşti.
- Să spunem mai mult te iubesc persoanelor dragi.
- Fraţii sunt buni pentru că sunt acolo pentru noi când avem nevoie.
- Familia este locul unde eşti acceptat aşa cum eşti, şi poţi reveni oricând.
- Fericirea este cheia succesului.
- Adevăratele comori dăinuiesc în noi înşine, nu în buzunare.
- Să ne bucurăm mai mult de familie, şi să dăruim mai mult, fiindcă astfel vei dobândi multe.
- Să oferim inimuţe familiei, deoarece ea ne oferă dragoste necondiţionată.
- Decide ce vrei să faci în viaţă, iar susţinerea familiei e esenţială în acest sens.
Iar acum, la final, după ce m-a trecut un fior pe şira spinării de la valoarea acestor mesaje, doresc să vă mai las cu un gând. Recunoştinţa este cuvântul care ne poate schimba viaţa. Te invit să fim mai recunoscători faţă de familie, prieteni şi noi înşine.
“Recunostinta este memoria inimii”…
Nu retin cine a spus asta, dar mi-a venit in minte citind postarea dumneavoastra.
Bun sau rau, tot ceea ce traim, traim cu inima, cu sufletul, de multe ori inainte de ratiune…Asa ca amintindu-ne si fiind recunoscatori inseamna ca accesam memoria inimii. Numai bine!